Sunt unele locuri din această lume de un farmec aparte pentru simplul motiv că fac parte din noi. Acasă nu e doar spaţiul în care familia trăieşte zi de zi, ci reprezintă oraşul cu aleile pavate, principala pe care te rătăceşti uşor în negura vremurilor, un Criş străjuit de un pod al intelectualilor, un autobus 14 care te lasă la Universitate, iar următoarea staţie presupune întâlnirea cu veşnicia şi alte mici amintiri pe care le-ai acumulat într-un sertăraş al propriul suflet.

Aşa cum e firesc, în viaţa oricărei familii există o sumă de evenimente importante. În acest caz este vorba de ziua oraşului tău, cetatea imaginară în care copilăria, maturitatea şi bătrâneţea şi-au dat întâlnire sau urmează să facă acest lucru prin intermediul persoanei care citeşte aceste rânduri. Fie că eşti orădean sau nu, e imposibil să rămâi impasibil la o zi de naştere. Şi cum felicitările de rigoare nu se potrivesc contextului, o declaraţie de iubire le va înlocui, transmiţând în acest fel preţuirea celei care aşază aceste litere izvorâte din suflet.

Adevărul este, draga mea Oradie, că am început să te iubesc după ce am devenit ambasadoarea ta. Am fost asemenea peştelui care atunci când este scos din apă îşi dă seama că acolo este într-adevăr spaţiul său vital. Până atunci, trăia cu impresia că se află în locul potrivit şi atât. Ştii tu oare că eu sunt peştele tău? Deşi n-am locuit niciodată oficial în “apele” Crişului, mi-am petrecut mare parte din viaţă acolo: şcoală, facultate, serviciu, evenimente, teatru, film, prieteni, cumpărături, plimbări, conferinţe, evenimente şi cultură.

Permite-mi, aşadar, să-mi exprim preţuirea faţă de tine în 12 aspecte esenţiale ale devenirii tale în “veşnicul meu acasă”.:

Despre prima ta atestare istorică am auzit abia acum vreo 7 ani şi nu-mi imaginam că ai un trecut atât de îndepărtat; care oraş se mai poate lăuda cu anul 1113 în certificatul de naştere (istorică)?
“Naşul” unui bine-cunoscut cartier din Oradea este cel care a descris amănunţit invazia tătară, iar astăzi îi suntem recunoscători pentru amănuntele oferite;
A fost nevoie de un concurs de desen pentru a afla că ai reprezentat Meridianul 0 înainte ca acesta să fie stabilit la Greenwich;
Reprezinţi un centru al multiconfensionalului prin episcopiile găzduite în acest oraş; poate de aceea este atât de mare toleranţa mea faţă de popoarele străine;
Ai în numele tău vocalele de început şi de sfârşit ale prenumelui meu; mă gândesc că acesta e unul dintre cei mai puternici lianţi de ordin spiritual care există între noi, am început să exist aici şi voi continua asemenea;
Însăşi stema ta, compoziţie formată din Arhanghelul Mihail şi leul marchează firea orădenilor: sensibili, dar în acelaşi timp temerari. Dualitatea este la ea acasă când vine vorba despre simbolul orăşenesc şi tipul orădenilor;
De curând am aflat că a noastră filarmonică şi-a început activitatea sub bagheta lui Johann Haydn, fratele marelui compozitor Joseph Haydn, în anul 1760;
Revista “Familia” a fost un proiect inovativ al patronului spiritual Iosif Vulcan. Nu doar că poartă pe fâşia responsabilităţilor ghidajul liceul care m-a format, dar a lăsat unei Românii întregi o mare moştenire culturală.
Prima operaţie pe cord deschis din România a fost realizată de un orădean, doctor Ioan Pop de Popa;
Cred că sunt atât de pasionată de diplomaţie, fiindcă am avut un exemplu extraordinar de bune practici în persoana domnului Mircea Maliţa;
Aş afirma cu un soi de mândrie orădeană că tu ai fost oraşul ce a stat la baza Marii Unirii. Dacă aici s-a semnat Declaraţie de autodeterminare a românilor din Transilvania, înseamnă că am toate motivele pentru a întări cele menţionate anterior.
Te iubesc pentru tot ce eşti: fragilitate, curaj, poartă către vestul Europei, mix de culturi şi religii, spaţiu al bunăvoinţei, loc al hărniciei şi cupolă a educaţiei.

La mulţi ani, Oradea mea!

P.S. Mâine ne vedem pe viu şi petrecem împreună ultimele zile din frumoasa Toamnă Orădeană!