E oarecum bizar să-mi declar iubirea prin mijloacele internetului, dar cum ne despart 2000 de kilometri, mă văd nevoită să-ţi spun de la distanţă ceea ce simt pentru tine. Ştiu că nu ne-am văzut des, că avem trecuturi diferite, dar cred eu – există o chimie la mijloc. Astfel, nu-mi pot explica de ce te plac atât de mult.
A fost dragoste la prima vedere. Te-am văzut prima dată în 2008 şi ţin să spun că a meritat fiecare bănuţ pe care l-am muncit pentru a-mi achiziţiona biletul de avion.

Ai un farmec irezistibil. Cred că de aceea nu sunt singura care te place;
Când te aud, eşti aidoma unei simfonii ce se naşte în momentul vorbirii.
Aspectul culinar n-are cum să nu-şi spună cuvântul. Mai ales ciocolata, pralinele şi toate dulcegăriile ce reprezintă mai mult decât sensul acceptat de majoritate.
Vrei să vorbim despre muzică? Ei bine, ţi-aş spune că în urechile mele se aude intermitent “Quand il me prends dans ses bras…”;

Îmi placi pentru atâtea motive. Înţelese sau neînţelese, eşti o parte din mine. Iar azi, când împlineşti 223 de ani de la marea revoluţie, trebuie să-ţi mărturisesc, iubite state francez, că nu există alt loc în care mi-ar plăcea să mă aflu, decât un mic castel din apropierea oraşului Angers.
Căci, în nicio altă limbă străină, romantismul şi misterul nu s-au contopit precum se întâmplă în sunetele tale.
La mulţi ani, Franţa!