Ieri am avut marea bucurie să citesc pe Facebook că doi oameni simpatici din cercul meu de amici s-au logodit. E atât de frumos să vezi că unu l-a întâlnit pe celălalt şi formează un doi ravisant. Dar, gata cu drăgălăşeniile, căci se presupune a nu fi o persoană siropoasă.

Adică am avut parte de acele perioade în timpuri trecute, dar odată cu vârsta de 22 de ani parcă m-am transformat într-un soi de mic gheţar, care nu-şi exteriorizează sentimentele decât în anumite situaţii.

Şi că vorbim de situaţii speciale, m-am gândit că ar trebui să pun nişte întâmplări pline de însemnătate lângă ciocolata caldă pe care o savurez şi să fac trimitere la peisajul sclipitor de afară. Aşa că astăzi am să vă vorbesc de cele emoţionante cereri în căsătorie.

După un mic research pe youtube, am ajuns la următoarele idei numa’ bune de pus în practică. Vă invit să le apreciaţi, iar dacă fluturaşii din stomacul vostru sunt îndeajuns de agitaţi poate că ar fi cazul să treceţi la următorul nivel.

1. În direct la cinema

2. Citeşte instrucţiunile de pilotare…

3. Hai să oprim timpul în loc!

Aşadar, drăguţilor, oricât ar părea de complicată o cerere în căsătorie, dacă tot aveţi de gând să vă luaţi de mână pentru toată viaţa persoana de lângă sau cum zice un vers de la Voltaj “Numai ţie ţi-aş da jumătate din perna mea”, faceţi-o într-un mod cât mai original. Nici măcar nu este nevoie de nu ştiu câtă scenografie, dar aveţi grijă ca ea să nu uite niciodată acest moment.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestui eveniment constă în inele. Fie că alegeţi o bijuterie argint, bijuterii de aur sau inele de plastic pentru amuzamentul situaţiei, daţi-le într-o manieră de neuitat. Căci fiecare fată tânjeşte după un strop de imaginaţie din partea partenerului, iar acesta e momentul prielnic.

În ceea ce mă priveşte, cea mai faină cerere în căsătorie pe care am primit-o până acum a venit din partea unui scump de 5 ani, care a împlinit 10 anul acesta. Fiind el atât de ataşat de toate activităţile distractive şi de jocurile amuzante pe care le-am inventat pentru el, s-a gândit că n-ar fi rău să ne căsătorim mai peste câţiva ani. Aşa că mi-a spus cu o sinceritate copleşitoare:

“- Ştii, Eliza, când eu am să cresc mare şi tu ai să fii tot aşa, tebuie să ne căsătolim! ” A împrumutat şi ceva inel de la mămica lui, căci doar văzuse el în desene animate procedeul, aşa că mi l-a înmânat. Puteam să-i spun altceva în afară de “Da”? :X

Şi da, dacă aş fi de alt gen şi ar trebui să fac pasul cel mare, aş spune că alegerea micului meu prieten a fost una inspirată şi cu siguranţă ar da orice fată pe spate.