Pe data de 13 iunie trebuia să fiu prezentă la un soi de conferinţă în Dortmund, Germania. Dat fiind că urma să călătoresc din Budapesta sau Cluj-Napoca (la momentul cumpărării biletului mă aflam încă în Ungaria), am ales varianta cea mai convenabilă şi-anume Aeroportul Internaţional “Avram Iancu” (vă daţi seama, cu siguranţă, din ce ţară). Am găsit un bilet convenabil dus-întors, care a costat 408 lei (l-am cumpărat cu o lună înainte), dar fiindcă pentru bagejele de cală se plăteşte o sumă suplimentară, am ales varianta bagajului de mână mic (adică un rucsac de laptop). Condiţiile WizzAir spun că dimensiunea maximă a bagajului mic de mână trebuie să fie 25x42x32. Despre rucsac, vă povestesc imediat mai multe.

Înainte, aş dori să vă spun cum puteţi ajunge de la gară la aeroport, în Cluj-Napoca. Aveţi două variante la dispoziţie, şi-anume autobuzul 5 care pleacă chiar din staţia de lângă Gară sau autobuzul 8, care pleacă din Piaţa Mihai Viteazul (staţia este vis-a-vis de Cinema Florin Piersic). Preţul unui bilet cu două călătorii este de 4 lei, iar călătoria până la aeroport durează aproximativ 30 de minute.

La aeroport, aproape de intrarea principală se află terminalul “Sosiri”, iar dacă o luaţi în dreapta (mergând tot în faţă), daţi de terminalul “Plecări”. În cazul care alegeţi WizzAir, vă recomand să faceţi Check-In pe Internet, deoarece este gratis şi nu trebuie să plătiţi o taxă suplimentară. Cu permisul de îmbarcare se trece prin secţiunea “Security Check”, unde se efectuează controlul de securitate. Ce e important de ştiut atunci când călătoriţi cu rucsacul e că nu aveţi voie să transportaţi substanţe lichide care se află în recipiente mai mari de 100 de ml (fără să depăşească 1 l în total). Aşadar, luaţi-vă la revedere de la şamponul aflat în recipient de 250 ml, fiindcă va fi aruncat.

Pentru a preveni acest fapt, am fost înainte la magazinul DM din Oradea, care are printre altele şi un raft cu produse de călătorie, însemnând diverse cosmetice în recipiente mici. Mi-am achiziţionat următoarele lucruri: deodorant Nivea 35 ml, gel de duş Nivea 50 ml, pastă de dinţi Balea 20 ml, cremă pentru faţă Balea 15 ml, cremă pentru călcâie Balea, piaptăn mic şi perie de dinţi cu capac (de la raftul cu produse pentru copii). Cosmeticele au avut preţuri între 2 şi 4 lei, peria de dinţi a fost 8 lei, iar piaptănul 4 lei. În momentul în care vă faceţi bagajul, puneţi toate cosmeticele lichide într-o pungă transparentă, deoarece va trebui să le scoateţi din rucsac la controlul de securitate. În cazul în care nu aveţi o pungă sau aţi uitat de ea, puteţi cumpăra din aeroport, la preţul de 1 leu. În cazul în care vă uitaţi cosmeticele acasă, puteţi cumpăra din avion un set de cosmetice Nivea, cu toate cele necesare şi cu limite de 100 de ml/bucată, la preţul de 12 euro.

Că veni vorba despre avion şi putem considera că am făcut îmbarcarea, am să vă spun că pe durata zborului există serviciul WizzCafé, prin intermediul căruia vă puteţi cumpăra produse alimentare şi/sau răcoritoare. Am răsfoit revista lor şi am descoperit următoarele preţuri: apă Dorna 0,5 l – 2 euro, sandviş – 4 euro (diverse sortimente), batoane de ciocolată Twix/Mars/KitKat – 1 euro şi alte cele. Eu mi-am cumpărat la revenire un sandviş cu caşcaval, dar n-a fost cea mai inspirată alegere. În orice caz, în cazul în care nu apucaţi să mâncaţi înainte şi n-aţi mai băut apă de ceva timp (nu uitaţi că la controlul de securitate nu aveţi voie să treceţi cu sticla de apă dacă depăşeşte 100 ml), aveţi nişte opţiuni de luat în seamă.

Ajunsă în Dortmund, am luat autobuzul care a pornit la fix (15:00) pentru a merge până la Staţia Centrală (Dortmund Central Station). Preţul unui bilet este de 7,5 euro, iar călătoria durează aproximativ 30 de minute. La staţia respectivă se află şi gara Dortmund, precum şi liniile de metrou, respectiv alte linii de autobuz. De acolo, am purces către locul de cazare şi anume A&O Dortmund Hauptbahnhof, un hostel tare simpatic şi curat. Ţinând cont că m-am uitat înainte pe Internet la facilităţile pe care le oferă clienţilor, nu mi-am pus prosoape şi bine am făcut, deoarece se schimbă în fiecare zi. De la recepţie primeşti cartela de acces, există lift care te conduce la etajul la care eşti cazat, iar camerele sunt de mai multe persoane. Dat fiind că era un eveniment realizat pentru studenţi, am stat într-o cameră de 6 persoane, dar în final am fost doar 4 acolo, ceea a fost chiar OK. Am avut baie şi toaletă (încăperi separate) în cameră, veioză, cuier, iar lenjeria de pat am primit-o de la recepţie. De asemenea, prizele sunt în format european, aşa că nu vă trebuie adaptor. Aveam posibilitatea de a opta pentru internet wireless în cameră, dar cum costa 5 euro/zi, am stat în hol, la parter, unde era gratuit.

Pentru micul-dejun, am avut un soi de brăţară de hârtie, primită de la recepţie (pe care n-a verificat-o nimeni, în final) şi am putut să aleg dintr-o mare varietate de alimente în fiecare dimineaţă. Desigur, nelipsitul sandviş cu caşcaval şi roşii a ieşit triumfător zilnic.

În ceea ce priveşte oraşul, pot spune că se vede că face parte dintr-o zonă industrializată. Nu m-a impresionat deloc (eu sunt o mare fană a oraşelor istorice, cu o arhitectură deosebită), dar am apreciat verdeaţa care exista la tot pasul, organizarea facilităţilor, precum şi cele două restaurante/localuri pe care le-am încercat. Cum duminica este totul închis, am rămas doar cu suvenirurile achiziţionate de la recepţia hostelului, dar am mai reuşit să cumpăr o cutiuţă de ciocolată din Duty-Free.

Pot spune că un lucru care mi-a plăcut foarte mult la acest oraş, îl reprezintă campusul universitar. Sunt mai multe universităţi în acelaşi loc, se întinde pe o suprafaţă foarte mare (chiar există un soi de telecabină care face legătura între campusuri), iar instituţia care ne-a găzduit pe noi are Facultatea de Ştiinţe Aplicate (un profil foarte practic care conduce la o mare rată de angajabilitate ulterior).

La amiază am părăsit şi hostelul cu pricina (trebuie să spun încă o dată cât de curat era) şi ne-am îndreptat către staţia de autobuz, dar acolo ne-am întâlnit cu nişte persoane care ne-au propus să mergem cu taxiul. A fost o alegere inspirată ţinând cont de faptul că drumul până la aeroport costă 6 euro/persoană (într-o maşină pentru 5 clienţi), ceea ce înseamnă cu 1,5 euro mai puţin faţă de biletul de autobuz. Plus că am ajuns şi mai repede şi s-a dovedit un lucru bun, ţinând cont de coada care s-a format la Security Check. Într-un final, am reuşit să trecem şi de această etapă (estimez că am petrecut cam 20 de minute aşteptând), iar la control mi-am aşezat în tavă lucrurile separat după cum urmează: rucsacul, cureaua, ceasul, punga cu cosmetice, telefonul şi documentele de călătorie.

În Dortmund sunt 12 porţi de îmbarcare din câte am văzut eu, iar avionul nostru pleca de poarta 0. Dat fiind că am mai avut puţin timp liber la dispoziţie, ne-am plimbat pe la Duty-Free şi am studiat oferta. Aş spune că suvenirurile pe care le poţi cumpăra se află într-o varietate limitată, există un automat care personalizează diverse obiecte cu însemnele echipei Borussia Dortmund (aviz amatorilor de fotbal) şi că parfumurile/produsele alcoolice sunt destul de multe.

După acest popas, am plecat către poarta de îmbarcare şi la scurt timp am urcat în avion. Îmi place faptul că în avioanele WizzAir nu ai un loc predefinit şi te poţi aşeza unde vrei tu (cu excepţia primelor 3 rânduri şi a locurilor aflate pe rândurile 12-13 care au confort sporit şi pentru care trebuie să achiţi o taxă suplimentară). Contrar celor spuse de alţii, personalul aeronavei a fost unul politicos şi nu au existat momente care să pună la îndoială calitatea serviciilor oferite. Cu toate acestea, în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva, nu-mi place că nu există o adresă de email pentru reclamaţii şi li te poţi adresa doar utilizând un număr de telefon, pentru care taxa nu e chiar mică.

Acestea fiind spuse, mai îmi rămâne să vă spun că în rucscul pe care l-am purtat pentru cele 3 zile, aveam următoarele lucruri: o pereche de pantaloni, o fustă, un maiou, o bluză, un jerseu, o cămaşă, lenjerie de corp, pijama, un paion, papuci de casă, o lanternă (cei care mă cunosc mai bine, ştiu de ce), încărcător pentru telefon, trusa de cosmetice, etuiul cu ochelari, o poşetă mică şi documentele, respectiv portofelul.

După această experienţă cred că atunci când va fi vorba de călătorii pe termen scurt am să aleg tot varianta rucsacului, deoarece, în trecut mi s-a întâmplat de multe ori să duc anumite lucruri cu mine pe care nu le-am folosit şi care ar fi putut foarte bine să rămână acasă. E drept, nu am avut laptop-ul, dar m-am descurcat foarte bine şi fără dânsul.

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă urez călătorie plăcută dacă mergeţi şi voi cu rucsacul undeva, iar dacă aveţi întrebări suplimentare în legătură cu ceea ce am scris, vă invit cu mare drag să le adresaţi.