De când am fost în Viena, mi-am format un tic verbal şi anume: de fiecare dată spun “să purcedem” în loc “să mergem”. Mie mi se pare mult mai drăguţ şi-apoi în aminteşte de vremurile trecute pe care nu le-am prins niciodată…în viaţa asta.
Zilele trecute, am decis că o călătorie la Satu-Mare e numai potrivită pentru a fi alături de colegii care au inaugurat clubul Toastmasters de acolo. Bineînţeles că n-am fost singuri, cei din Timişoara, respectiv Cluj fiind prezenţi la locul faptei. A fost o jumătate de zi mai mult decât minunată. Asta pentru că am avut ocazia să ne plimbăm puţin pe străzile oraşului pe care nu-l mai văzusem de 2 ani de zile, am spus la bancuri într-o veselie şi am asistat la un eveniment foarte bine organizat. Ca să nu mai spun de membrii acestor cluburi, care au făcut tot deliciul călătoriei.
Mi-era dor să călătoresc, fie şi puţin. Cred că pe acest an, a fost prima ieşire din judeţ, dar a meritat cu siguranţă. Ne-am oprit la hotelul Poesis. Un loc de-a dreptul pe gustul meu. Cu aer medieval, cu scaune care făceau trimitere la scene de pe vremea marilor domnitori şi cu un auditoriu captivat de discursuri.
Pot spune că momentul preferat din cadrul şedinţei demonstrative a clubului Satu-Mare Toastmasters a fost finalul discursului “Domniţa de pe peron”. Protagonista a încheiat prin a rosti următoarele cuvinte: “Bunătate, numele tău este om.”
Cum lucrurile bune nu ţin tare mult, ne-am întors către oraşul natal, pe principiul “Plecat-am 5 din Oradea şi ne-am întors tot atâţia.” În prag de 1 aprilie am aflat că evenimentul la care urma să particip în această săptămână la Cluj s-a anulat, motiv pentru care în urâta zi de azi (afară e destul de înnorat) mă simt asemenea Vitoriei Lipan, când trebuie să iau lucrurile din coadă. Asta pentru că după ce îţi planifici o săptămână întreagă, îţi dai seama că orarul e expirat.
Noh, să purcedem. Spre săptămâna următoare, desigur.