Nu ştiu ce-mi veni mie de dimineaţă, dar mi-am zis că ar fi cazul să-mi încep ziua cu un articol mai articol mai comic, în cinstea prietenilor mei care nu-s ardeleni şi care se amuză de mine de fiecare dată când folosesc vreun regionalism, intenţionat desigur.

Aşadar, vă invit ca în această semi-însorită zi de duminică să treceţi Carpaţii, vorba cântecului, şi s-o daţi pe ardeleneşte căci dialectul acesta are cu siguranţă un farmec aparte. Îmi amintesc acum doi ani când am fost să-mi vizitez un prieten din Craiova (în Bucureşti) cum mă tot punea să zic “Ioi”.

No’, fără lungiri şi prelungiri să trecem la treabă.

  1. În primul şi în primul rând, e musai să vorbiţi rar, astfel încât să vă poată înţelege toată lumea, nu cum fac unii prieteni de-ai mei din capitală care încep să-mi spună ceva şi după 2 minute trebuie să-i opresc că n-am înţeles nimic;
  2. Apoi, interjecţia “Mno” trebuie să se găsească în vocabularul cotidian. Să vă exemplific cu un banc: – Cum latră un câine în Ardeal? – No’, dacă-i musai, ham!
  3. În al treilea rând, nu vă grăbiţi nicăieri. Luaţi-vă timp, cugetaţi ca ardeleni în devenire ce sunteţi, că dacă întârziaţi oleacă nu-i bai. Oricum, toată lumea se aşteaptă la asta.
  4. În completarea celor spuse anterior, vă îndemn să fiţi calmi. Nu vă agitaţi, că-i degeaba.
  5. Orice s-ar întâmpla pe lumea aceasta, nu există să nu fie cale de rezolvare. Cum zice bunica “Nu-i să nu fie”. Cu alte cuvinte, nu-i bai, om trece şi peste asta.
  6. Nu folosiţi epitete ce provin din neologisme precum “superb”, “ravisant”, “minunat”. Unanim acceptat în Ardeal este “mândru“.
  7. Dacă doriţi să vă exprimaţi aprecierea în viaţa de zi cu zi, e musai să-l ţineţi pe “fain” sub lupă.
  8. Dacă vă îndoiţi de spusele cuiva şi doriţi să-i spuneţi acest lucru într-un mod cât se poate de diplomat, utilizaţi “Bistoş“. E un fel de “Cu siguranţă” spus cu ironie. Acuma ce-i drept, depinde şi cum rostiţi cuvântul.
  9. Pentru a vă exprima compătimirea faţă de o persoană mai mult sau mai puţin dragă, vă îndemn să-i spuneţi “Păţăşti“. Poate fi tradus în engleză prin “Shit happens”;
  10. Persoana de la celălalt capăt al firului vă întreabă când ajungeţi, dar încă nu ştiţi exact cât de mult veţi întârzia. Utilizaţi “Mintenaş” pentru a înlătura orice explicaţie suplimentară (Adică imediat);
  11. Pentru a fi în asentimentul unei persoane care vă plânge pe umăr şi pe care nu ştiţi cum s-o calmaţi, puteţi să vă folosiţi de formula universală “La tăţi ni greu“;
  12. Dacă locuiţi în cămin şi aveţi un coleg de peste Carpaţi, spuneţi-i că i-aţi ascuns furculiţa în “Fioc“. Până să-şi dea seama că este vorba de “sertar”, vă veţi amuza o seară întreagă;
  13. Mergeţi la magazin şi întrebaţi vânzătoarea dacă are bluze “Mnierăi” pe stoc. O să se uite puţintel ciudat, dar apoi puteţi s-o luminaţi spunându-i că este vorba de bluze albastre;
  14. Indiferent de sarcina pe care aţi primi-o de la superiorul vostru, încântaţi-i auzul cu expresia “Dacă-i musai, cu plăcere“, că mai rar va vedea un angajat atât de entuziasmat;
  15. Oamenii obişnuiţi spun că hainele au scame. În Ardeal, în schimb folosim termenul de “pihe” pentru o mai mare acurateţe;
  16. M-am amuzat teribil când am auzit că o prietenă din Moldova avea un câine pe care-l chema “Laboş“. Noi facem mâncare în laboş (oală) .
  17. Dacă vă cade părul, e de recomandat să utilizaţi o soluţie cu “Fotoghină“. Carevasăzică, e vorba despre petrol.
  18. Nu poţi veni în Ardeal şi să nu mânânci nişte “Cirighele“. Dani deja a confirmat-o pe bunica în rolul de MasterChef;
  19. Să ştiţi că ardelenii nu se supără, numa’ “se ogoaie” oleacă;
  20. Ultimul, dar nu cel din urmă este salutul. Acesta variază în funcţie de oraş, dar eu folosesc cel mai des “Ceau“. Tipic Clujului este “Servus“.

No’, acuma dacă aţi parcurs cei 20 de paşi, vă puteţi considera adevăraţi ardeleni în devenire. Până la următoarea lecţie, vă las cu un banc. Aşe, ca-n Ardeal! 

Doi ardeleni se întorc cu trenul de la Bucureşti.La un moment dat, în apropiere de Cluj, Ion către Gheorghe:
-Măi Gheo, cum crezi tu că se zice corect: Cluj sau Cluuuuj?
-D-apoi, eu cred că Cluuuuj.
-Da’ de ce, mă?
-Da’ cine te grăbeşte?