Prietenii şi cunoştinţele ştiu că am o pasiune arzătoare pentru bruschette. Le-am descoperit involuntar acum câţiva ani când îmi făceam pâine prăjită la gura sobei şi m-am gândit atunci că n-ar strica să mai adaug câteva ingrediente pentru un gust desăvârşit.

De atunci şi până în prezent, am mâncat la bruschette cel puţin de 2 ori pe săptămână. Mi-am cumpărat şi o tigaie care e numai bună pentru a prăji rondele de pâine.

Dar până să vă spun mai multe despre istoria aderării la aceste minunăţii izvorâte din bucătărie, să vă povestesc cum se prepară o porţie delicioasă.

1. Prepararea rondelelor

Se achiziţionează una bucată corn de sandwich/hot-dog/ şi se taie în rondele cu o grosime de aproximativ 1 cm.

Apoi se pun frumuşel în tigaia magică şi se întorc de pe o parte pe alta, până când sunt rumenite şi au o consistenţă crocantă.

Sfat: Nu e nevoie să puneţi ulei în tigaie, pentru că fiind teflonată, rondele nu se vor lipi.

2. Cu untul la atac

După ce au ieşit victorioase din lupta aprigă cu focu, rondele se pun în farfurie şi se ung cu puţin unt deasupra.

Desigur, în varianta tradiţională veţi găsi ca ingredient uleiul de măsline, care într-adevăr le dă o textură specială, dar vă spun că şi untul are valoarea lui în acest context.

Sfat: Ocupaţi-vă de stratul de unt imediat ce le-aţi scos din tigaie, deoarece fiind fierbinţi untul va pătrunde mai uşor şi le va face pufoase.

3. Dansul ingredientelor

Nu există ingrediente unanim acceptate pentru bruschette. Personal, am încercat mai multe

Apoi avem nevoie de o legumă, pentru a face mai uşoară trecerea către stomac. Eu folosesc roşiile fiindcă au o înţelegere secretă cu următorul ingredient. Tăiaţi câte o feliuţă şi puneţi pe fiecare bruschettă.   decoraţiuni culinare până în prezent: de la salam Sinaia, la pastramă de pui, surimi şi somon. Pentru azi, am decis să mă folosesc de somonul afumat din frigider. Desigur, avem nevoie şi de brânză, căci face casă bună cu primul ingredient adăugat. Vă recomand să presăraţi puţină deasupra.

Şi acum e acum. În urmă cu doi ani, m-am îndrăgostit iremediabil de el. Eram gata să-l iau
mereu cu mine şi drept dovadă l-am înghesuit în bagaj când am plecat la o conferinţă în Cluj-Napoca, anul trecut. E vorba despre mirificul oregano, condiment de soi al bucătăriei italiene. Îl folosesc mereu la bruschette şi recunosc că nu mi le pot închipui fără dumnealui deasupra lor.

În ce contexte puteţi servi bruschette?

Dacă vă întrebaţi în ce momente ale zilei puteţi servi aceste delicii, am să sugerez câteva exemple:

Micul dejun, reprezintă o mâncare uşoară, dar consistentă; merg de minune alături de cafeaua de dimineaţă;
Vin musafirii, aveţi pe cineva invitat şi nu ştiţi ce puteţi pune pe masă de acum într-o oră? Iată o variantă ideală!
Mergeţi în vizită, chiar ultima dată când am participat la o petrecere, m-am oferit să duc nişte bruschette. Bineînţeles că în timp de oră nu mai era niciun fir de oregano în farfurie;
Cina rapidă, mi se întâmplă de multe ori să vin obosită de la serviciu&facultate şi să-mi ceară stomacul ceva cald&saţios; durează aproximativ 15-20 de minute până sunt gata şi nu mai am nevoie de altceva;
Pacheţelul pentru serviciu, dacă ştiţi că aveţi o zi lungă, iar prânzul se întrevede după lupte seculare cu sarcinile de la serviciu, vă recomand să le pregătiţi dimineaţa, le puneţi într-o caserolă, iar pe la 10:00-11:00 vor fi numai bune de ronţăit.

În speranţa că v-am făcut poftă cu cele expuse, vă invit să-mi spuneţi într-un comentariu dacă vă plac bruschette-le, iar cel mai simpatic răspuns primeşte o porţie din partea mea.

La bruschette înainte!