Perioada interbelica a descris si a justificat cel mai bine denumirea de Micul Paris atribuita Bucurestiului, cand nu doar arhitectura cladirilor maestuoase, inspirate de modernismul occidental al vremii, ascensiunea lumii artistice, ci si viata mondena se apropia prin stralucire, aer boem si lux de cea specifica orasului luminilor.

Viata de noapte a capitalei noastre,  in acea perioada cuprinsa intre cele doua conflagratii mondiale care au marcat teribil prima jumatate a secolului XX, era una intensa, iar lumea buna bucuresteana avea de unde alege, pentru ca oferta in domeniu era extrem de generoasa, cu diverse cabareturi in care aveau loc spectacole incendiare, chiar daca nu erau de calibrul celor de la Moulin Rouge, teatre, spectacole de revista, cinematografe in care rulau filmele vremii, restaurante celebre si multe alte atractii frecventate asiduu de mondenii vremii. Iar printre subiectele de cancan, dezbatute la un pahar de coniac sau la o ceasca de cafea, preferate de domnii si doamnele din lumea buna, dincolo de politica si afaceri, si care starneau cele mai aprige si mai pasionale dispute se refereau la curtezanele de lux, adevarate celebritati mondene.

Iar acestea erau total diferite fata de suratele lor mai putin norocoase, care isi castigau cu greu traiul de zi cu zi. Numite demimondene sau curtezanele de lux, escorte Bucuresti din acele timpuri, cele mai norocoase  dintre acestea reuseau, prin calitati fizice, farmec si cunoasterea la perfectie a artei seductiei, sa intre in gratiile unor oameni potenti financiari, capete incoronate sau politicieni de nivel inalt, care odata prinsi in mrejele lor le asterneau lumea la picioare.

Iar siguranta lor financiara si increderea in puterea lor de seductie le dadea libertatea de a-si alege singure clientii. De aici, viata plina de lux si opulenta a acestor femei fatale, care isi faceau frecvent aparitia in cele mai exclusiviste localuri, purtand tinute sofisticate, dupa ultimele jurnale de moda pariziene, starnind deopotriva admiratie, indignare dar si malitiozitatea doamnelor din inalta societate.

In pofida statutului lor controversat, a rumorii pe care o provocau la fiecare aparitie plina de glamur, prezenta lor era in multe cercuri inalte nu doar acceptata, dar si dorita, pentru ca acestea aveau o educatie deosebita, in multe cazuri desavarsita la pensioane din strainatate, erau cultivate si stilate, puteau purta conversatii captivante de salon, unde se vorbea deseori in limba franceza, pe care o vorbeau fluent, cu gratie si eleganta.