Azi dimineaţă, în loc să stau liniştită şi să lucrez pentru un proiect, am început să meşteresc la blog, de bucurie că mi-am găsit o nouă temă. Inspiraţia pentru scris stă la loc sigur de câteva luni şi aştepta cu îndârjire momentul în care va fi aşternută în cuvinte.

Aşa că, iată-mă, “marele specialist” în HTML luptându-mă cu morile de vânt. Citind eu fişierul “Read me” din folderul temei, descopăr că pentru a instala o funcţie e necesar să umblu prin editor, care e în limbajul acela chinezesc. Dau să caut pe Google un cod care să-mi permită instalarea funcţiei. Găsesc unul aparent potrivit şi-l inserez. Numai că…surpriză! În locul noului meu blog, apare o fereastră albă de toată frumuseţea şi un text menit să mă anunţe că am comis o eroare. Desigur, nu m-am mai putut conecta prin variantă tradiţională în panoul de control, aşa că a trebuit să apelez la bunul domn FTP (File Transfer Protocol).

Prin clasa a XI-a, când urmam cursul de ECDL, am învăţat ce înseamnă FTP, dar cum numele nu e prea poetic, nu mi-au rămas în minte multe caracteristici. Trist aspect, monşer! Aşa că m-am luat frumuşel să-mi caut un program de editat FTP şi după ce l-am instalat a început călătoria în marea lume a HTML-ului. Prima dată am căutat linia care avea probleme şi apoi m-am chinuit să copiez codul din temă apostrof cu apostrof, paranteză cu paranteză. Când am salvat toată operaţiunea, m-am gândit că ori am stricat blog-ul pentru vecie ori l-am reparat pe cord deschis (cel puţin aşa m-am simţit, când am tot umblat pe acolo). Ce să vezi, blog-ul respira, iar eu deja zburdam de bucurie!

Morala: Dacă sunt în stare să repar o eroare în HTML, mă pot înscrie cu succes la etapa regională a concursului “Programator de nevoie”.

Morala 2: Nu că ar exista un asemenea concurs, dar nu se ştie niciodată!