Tara noastra a luat contact cu ceea ce numim crematoriu si incinerare in anul 1923.
Pe atunci, Societatea Romana de Incinerare numita semnificativ Cenusa, si a inceput activitatea in orasul Bucuresti in anul 1928.
In primul an au fost incinerate 262 de cadavre urmand ca in urmatorii cinci ani numarul acestora sa creasca la 602.
Ideea practicarii incinerarii in tara noastra a apartinut unui medic care a propus incinerarea din motive igienice in urma unor epidemii.
In perioada interbelica, crematoriul Cenusa s-a confruntat cu o serie de probleme din partea bisercii care prin anumite tehnici si sinoade a reusit sa interzica orice activitatea religioasa asupra celor incinerati. In viziunea bisercii, practica de incinerare era atribuita paganilor, masonilor sau oricarei grupari care contravenea dogmei bisericesti si ritualurilor si traditiilor romanesti crestine.
Cel de-al doilea razboi mondial a adus cu sine urmari si schimbari in ceea ce priveste activitatea crematiunii in tara noastra. Astfel in anul 1945 se inregistrau din nou 600 de incinerari.
In perioada comunista creamtoriul Cenusa a trecut in proprietatea Primariei Bucuresti si a avut parte de multe figuri de seama ale tarii noastre care au preferat incinerarea cu prilejul mortii lor.
Crematoriul Cenusa s-a inchis din motive sanitare in anul 2002 urmand ca activitatea sa ii fie continuata prin Asociatia Cremationista Amurg in anul 2009.
In anul 2012 s-a deschis la Oradea un crematoriu privat iar in septembrie 2014 s-a anuntat deschiderea unui nou crematoriu de data aceasta la Cluj.
ProIgnis Romania se pare ca este o institutie privata care ofera servicii de incinerare umana la cele mai inalte standarde interntionale.
La cererea clientilor, compania se ocupa de transportul persoanelor decedate, transport funerar in conditii de maxima siguranta, cu autovehicule omologate si destinte atat transportului funerar cat si urnelor.
Datorita faptului ca societatea isi desfasoara activitatea in cadrul natural al unui camp deschis din imprejurimile orasului Turda, zona linistita si spatiul mare a permis constructia propriei capele, pentru punerea la dispozitie a unui spatiu in vederea sustinerii de servcii religioase atunci cand este cazul.
Activitatile de pregatire pentru incinerare si incinerarea propriu zisa sunt facute de persoane calificate in acest domeniu de munca.
Se pare ca societatea ofera servicii conexe la cererea clientilor, datorita colaborarii cu diverse societati, prin care se realizeaza diamante sau urne funerare.
In tara nostra dreptul incinerarii este acordat prin lege si inhumarea este egala incinerarii din punct de vedere legal.
Chiar daca la prima vedere pare o practica straina de traditiile si ritualurile bisercii crestine, inicinerarea are radacini mult mai indepartate decat crestinismul si ii gasim pe stramosii nostri geto-daci practicand ritualurile funerare de incinerare in favoarea celor de inhumare.
De-a lungul timpului peste 2500 de personalitati publice ale tarii noastre au apelat la acest mod de a trece in cealalta dimensiune, dintre care: academicieni, scriitori, poeti, pictori, sculptori si personalitati ale vietii politice.
Procesul de incinerare dureaza intre 1 si 3 ore, in functie de materialul din care este confectionat sicirul. In urma acestuia, ramane o pasta alba, care dupa racire este trecuta printr-un proces tehnic de scadere a granulatiei pana ajunge la forma de cenusa.
Cenusa este colectata intr-o urna speciala si este inmanata familiei.
Fiecare decide ce face cu acea urna si ce destinatie ii da. In marile orase exista locuri special amenajate pentru depozitarea acestor urne, numite columbare. Unii prefera pastrarea urnei acasa, iar altii, prefera sa o arunce in vant, pe ape sau in mare, ori in diferite locuri cu semnificatie personala.
Datrita procesului prin care se ajunge la stadiul de cenusa, aceasta nu are nicio calitate propriu zisa de a provoca alergie sau alte afectiuni si deci nu prezinta niciun risc de sanatate.
In cazul in care exista persoane care doresc sa aprticipe la procesul de incinerare societatea acorda acest drept.
Incinerarea sau inhumarea reprezinta lucruri care tin strict de dorinta fiecaruia. Nu exista nimeni si nimic care sa interzica sau sa oblige populatia pentru adoptarea uneia in defavoarea alteia.
Fiecare este respnsabil pentru dorintele lui si fiecare isi cunoaste etapa evolutiva spirituala in care este.
De aceea este de dorit sa recurgem la ceea ce rezoneaza cu convingerile personale omitand ce ar spune lumea si facand spiritului nostru frumosul gest de a-i urma drumul dictat de inima si constiinta.