Anul trecut vedeam pentru prima dată Marea Neagră. Graţie aplicaţiei de teren organizată de facultate, ne-am îndreptat paşii şi gândurile spre Pontus Euxinus, după un itinerariu bogat prin ţară.Am oprit autocarul chiar în apropierea portului şi puţine-mi sunt cuvintele pentru a descrie sentimentul trăit. Chiar dacă iniţial văzusem marea pe meleaguri străine, a noastră are un farmec aparte. Da, spuneţi-mi că sunt subiectivă, dar eu sunt mândră de locurile natale. Căci, România e casa mea.

Având în vedere că puteam petrece o jumătate de zi în compania oraşului Constanţa, am luat-o la drum. Cum ai mei colegi vroiau să se plimbe prin oraş, eu deja avea un obiectiv precis: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. L-am ochit de cum am trecut pe lângă el şi am zis că urmează marea întâlnire. Aşa cum unui om avid de fotbal îi dai o minge, unei persoane pasionate de istorie îi dai…un muzeu.

Din fericire, nu erau foarte mulţi vizitatori înăuntru, aşa că m-am putut opri în faţa fiecărui exponat. Mai de aproape, mai aruncând o ocheadă, am avut posibilitatea să “cotrobăi” vizual prin toate spaţiile muzeului: colecţii de numismatică, relicve, săli destinate marilor evenimente ale României: Unirea din 1859, Războiul de Îndependenţă din 1877-1878, Marea Unire, Încoronarea suveranilor Ferdinand şi Maria, porturi populare, tăbliţe ce acopereau morminte şi obiecte personale.

După aproape 2 ore petrecute în muzeu, te simţeai un locuitor al Tomisului venit în prezent pentru a vedea cum îşi cinstesc istoria urmaşii tăi. Un asemenea lăcaş al istoriei românilor nu poate rămâne neprezentat. În cele ce urmează, ne vom opri ochii asupra înfiinţării muzeului.

La origini

Amfitrionul muzeului este Remus Opreanu, primul prefect al administraţiei româneşti, stabilite după cucerirea independenţei. În perioada sa, la Prefectură se găsea o colecţie importantă de materiale arheologice, adunate de către inspectorul şcolar Ion Bănescu. Prin propunerea adresată Academiei Române, Opreanu reuşeşte să-şi pună în aplicare visul şi să formeze un muzeu. Din păcate, un incendiu devastează clădirea Prefecturii şi muzeul nou-creat, în 1882. Materialele recuperate sunt adăpostite ulterior în grădina publică. Pe parcursul timpului, muzeul a fost găzduit în mai multe locaţii, urmând să se stabilească sediul pe care-l cunoaştem astăzi în fosta clădire a primăriei (25 decembrie 1977).

Astăzi

Spaţiul expoziţional ocupă trei nivele: parter, etajul I şi etajul II. La parter sunt amenajate două săli de Tezaur; etajul I cuprinde, cronologic, istoria veche şi medievală a Dobrogei; la etajul II continuă istoria modernă şi, de asemenea, sunt amenajate câteva expoziţii tematice.

Program

În sezon (1 mai-30 septembrie), muzeul este deschis zilnic, de la ora 08:00 până la 20:00. În afara perioadei estivale, muzeul este deschis în intervalul orar, 09:00-17:00, cu precizarea că lunea şi marţea e închis. Pentru mai multe detalii, puteţi apela numărul de telefon 0241 618 763. Nu mai ţin minte preţul biletelor, dar pentru studenţi nu cred că depăşeşte 5 lei, iar adulţi 10 lei. La parter găsiţi şi suveniruri, inclusiv statuete ale Gânditorului de la Hamangia.

În vizită la Adamclisi

Fizic n-am fost acolo, dar am găsit o fotografie a cetăţii Trapaeum Traiani. Aflată la nord-vest de comuna Adamclisi, grupul de vestigii romane a fost identificat de Grigore Tocilescu şi Vasile Pârvan. Cetatea a fost locuită de familiile veteranilor romani care au participat la războaiele dacice. Construită în acelaşi timp cu monumentul dedicat lui Traian, cetatea este considerată cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei, fiind ridicată la rangul de municipiu în perioada împăratului Septimiu Sever. Monumentul dedicat cuceritorului Daciei a fost ridicat în anii 106-109 pentru a sărbători victoria purtată de Traian.

O inscripţie descifrată de istorici marchează destinaţia monumentului: “Nerva Traian August, împărat şi cezar, învingătorul germanilor şi dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oara tribun, pentru a VI-a oară împărat, pentru a V-a oară consul, parintele patriei.”.

Dacă v-a plăcut articolul, daţi mai departe. Dacă v-a plăcut muzeul, vă invit să-l vizitaţi şi să împărtăşiţi impresii.