Potrivit parerilor unor analisti, mai avangardisti, ce-i drept, legile si democratie sunt antonime. Mai exact, ei considera ca in orice societate democratica, legile sunt de cele mai multe ori contradictorii, fata de ceea ce ar trebui sa se intample de fapt. Cu siguranta, aceasta contradictie poate fi in cel mai nefericit caz, doar aparenta. Nu avem cum sa traim fara legi, deoarece in secolul 21 nu ne putem ghida doar dupa legea junglei, ci dupa legile de pe www.legis-tm.ro.

Intr-o societate democratica se pune mare accent pe legitimitatea puterii si a averilor, dupa cum bine s-a observat din 1990 si pana in prezent. Dupa cum bine se stie, regimul comunist nu a tinut cont aproape deloc de cadrul legislativ, impunandu-se mai mereu prin forta. Dupa Revolutia din 1989, clasa politica dominanta a cunoscut mai multe etape de dezvoltare. In primul rand s-a cautat prin diverse moduri, sa se dea un anumit sens Revolutiei. Cu alte cuvinte, au existat tot felul de discutii legate de legitimitatea acesteia, pana in momentul aparitiei unei noi puteri politice, care sa preia fraiele tarii dupa perioada de conducere comunista.

Din acest moment, legitimitatea si rolul clasei politice de la putere ramane in continuare un mar al discordiei, deoarece o buna parte a analistilor o considera un fel de continuatoare a structurilor politice comuniste, indiferent de culoarea politica. O legitimare democratica nu are cum sa functioneze atat timp cat, cea mai mare parte a electoratului roman este in continuare sarac, sta la mila statului, este neinformat sau dezinformat si este foarte usor de convins, prin tot felul mesajele populiste si cadouri electorale. Un aspect foarte important care a dus la o slaba gestionare a cadrului legislativ, si a lasat loc la diverse moduri de interpretare a acestuia, l-a reprezentat alocarea discriminatorie a resurselor, practicata incepand din 1990. Aceasta a creat un cadru economic greu de depasit, indiferent care grupurile politice competitoare si a fost benefic, de fiecare data, pentru cei care s-au aflat la conducere.

Dupa cum majoritatea oamenilor stie, in regimul comunist au avut loc cele mai mari confiscari de averi. Dupa Revolutia din 1989, problema legitimarii averilor a fost pusa in moduri diferite, dar scopul era unic: retrocedarea averilor. Daca avem in vedere ca mai bine de 40 de ani, cat a durat perioada comunista, proprietatea privata a lipsit, intelegem de ce, toate incercarile de creare a unei legi a retocedarilor, care sa impace pe toata lumea, s-au transformat de fiecare data intr-un motiv de rafuiala politica, chiar daca au fost luate anumite precautii.

Pentru o legitimare reala si sigura a averilor avem nevoie de legi care sa duca la dezvoltarea si consolidarea pietelor. Atat timp cat pe piata va exista o competitie, va supravietui doar cel mai putenic, cu cea mai buna politica, si absolut tot ce se va naste din acel moment va avea o anume legitimitate.