Timotei are 28 de ani, e Fecioară (ca zodie, că în rest nu i se potriveşte această caracteristică), a fost student la două specializări (Relaţii Internaţionale şi Cartografie), iar de prin 2012 se plimbă prin lume, ajungând în prezent la 163 990 kilometri parcurşi şi 54 de ţări. Asta cu “plimbatul prin lume” se întâmplă la propriu, deoarece al noastru conaţional foloseşte autostopul ca metodă de călătorie.

Că e pus pe fapte, nu încape îndoială. Dat fiindcă e primul român care face acest lucru, ar trebui să spună câte ceva despre îndrăzneala sa de a-şi trăi viaţa. Dacă te uiţi la pozele lui din copilărie, te-ar putea duce uşor de nas cu alura unui nevinovat şi jumătate. În schimb, dacă-i citeşti păţaniile puse la cale, vei descoperi faptul că din fragedă pruncie îi stă gândul la orice altceva iese din limitele normalului şi intră în cele ale creativităţii, amuzamentului şi ale cutezanţei. Nu a fost niciodată o persoană care să-şi trăiască viaţa după un tipar trasat de societate, iar acţiunile sale au demonstrat că o viaţă creată în jurul unei activităţi care îţi place, înseamnă o existenţă fericită.

Unul dintre motivele pentru care călătoreşte cu autostopul ţine de demonstrarea faptului că lumea în care trăim este mai bună decât pare şi că semenii noştri sunt mai generoşi decât am crede. Ţinând cont de faptul că e un om dintr-o bucată, cu o energie fantastică, nu se dă în lături de la experienţe de tot soiul. Chiar cred că dacă mâine ar fi vreun război iscat de vreo Elenă, Timotei s-ar afla în fruntea vasului, direcţionând armata. E un om plin de pasiune şi se vede acest lucru în tot ceea ce spune şi ce face. Spre exemplu, când s-a dus spre Torino (Italia), şoferul i-a spus că nu e normal, iar Timotei a replicat: “Nu te supăra, nu vreau să fiu normal! Nu mi se pare normal să fii normal! Aşa văd eu lucrurile…”.

Când vine vorba despre aspectele de nepreţuit ale unei călătorii de unul singur, românul nostru spune: “Ce e foarte fain într-o excursie ca asta e că eşti singur cuc, ai timp de tine la maxim, ai timp să îţi gândeşti toate problemele, pe toate feţele, şi ăsta e un lux pe care puţini şi-l permit, în societatea noastră grăbită! Că stai să prinzi maşină, sau dormi pe plajă in Veneţia, că dormi pe iarbă într-o parcare, in Ungaria, că umbli cu rucsacul în cârcă în Padova, pe 35 grade, până ţi se face rău: ai timp! AM timp! sîc sîc!… la naiba! Cui să mulţumesc pentru asta? Cred că o să îmi mulţumesc mie, o să îmi mulţumesc că am fost îndeajuns de nebun încât să o iau la drumu‟ ăsta! Timpu’ ăsta e cu atât mai preţios pentru mine, cu cât eu de obicei sunt grăbit, plin de energie ş.a.m.d! Şi dacă a presupus să fac călătoria asta doar pentru a avea sentimentu’ pe care îl am acum, când notez astea pe carneţelu’ ăsta, credeţi-mă că a meritat din plin! Stai toată ziua la lucru sau acasă, faci aceleaşi lucruri şi te gândeşti în acelaşi fel la lucrurile care te preocupă! Crede-mă! Dacă nebunu’ de mine face aşa, sigur şi tu faci la fel! Ieşi din rutina de zi cu zi şi parcă scoţi de la congelator şi creieru’! O să gândeşti mai limpede şi o să îţi vină soluţii noi pentru rezolvarea problemelor pe care le ai! Ai să stai năuc, întrebându-te neîncetat de unde a putut capu’ ăsta al tău/al meu prost să scoată lucruri aşa geniale!”

E nevoie de o strategie în ceea ce priveşte mersul cu autostopul, iar Timotei ne explică ce şi cum: “Povesteam recent cu cineva cu experienţă în ale hitchhiking-ului despre cât de importantă e energia pozitivă când vrei să „agheţi” maşini, de fapt, pe ai lor proprietari. Din experienţă, pot spune că în maxim 20% dintre cazuri, eşti luat datorită norocului sau a faptului că omu’ se gândeşte să facă un bine. Dar în restul de 80 de procente dintre cazuri, eşti luat datorită a ceea ce reuşeşti să vinzi/transmiţi în cele câteva secunde de contact vizual cu șoferul care e în mers la volan sau în cele câteva mai multe secunde, în cazu’ în care călătoreşti în Europa şi intri în vorbă cu omu‟! Deci, aici e cum văd eu mersu’ cu ocazia: e pentru cei care au o voie bună ce izbeşte!“

Omul nostru şi-a lansat cartea, la care a scris de când se află pe drumuri. Are 579 de pagini, e în format PDF. Ceea ce-i cam aiurea, ţinând cont că nicio editură nu a vrut să i-o publice. Sper totuşi că atunci când va ajunge la volumul 2, editorii se vor aşeza la coada paşaportului său şi vor veni cu oferte care de care mai tentante. Timotei e unul dintre românii faini ai zilelor noastre. E o persoană pe care merită s-o urmăreşti pentru ceea ce face fiindcă are o îndrăzneală de a-şi trăi viaţa, care lipseşte multora. S-ar putea ca o familie fericită şi un job bun să fie visul multora dintre oameni, dar viaţa asta e foarte scurtă şi fiecare om are obligaţia de-a face măcar un lucru deosebit pe această lume.

Rugămintea mea ar fi distribuiţi această carte în rândul persoanelor pe care le cunoaşteţi. Cred că în mulţi dintre noi arde dorinţa de-a face ceva, altceva decât face restul lumii şi de multe ori nu ne găsim curajul necesar pentru a trece la fapte. Poveştile lui Timo pot contribui la aprinderea unei scântei, fiindcă aşa cum spune şi el trebuie să găseşti acel lucru la care eşti bun: “Găseşte lucrurile la care eşti bun!!! Apoi stoarce-ţi creierii ani de zile pentru a găsi acea idee inedită, unică! Ceva ce n-a mai făcut nimeni! Mie mi-au trebuit 27 de ani până să îmi vină ideea cu înconjurul lumii cu autostopul!!! GÂNDEŞTE URIAŞ! Puse în slujba unui vis fain, abilităţile şi calităţile ce le ai plus ENORM DE MULTĂ MUNCĂ, SACRIFICII, FOAME, TRANSPIRAŢIE, DISPERARE, pragu’ nebuniei uneori… te vor duce în locuri faine! Te vor face fericit! Nu eşti dispus să faci asta? Atunci taci şi nu comenta!!!”.