M-am decis să scriu acest articol, după ce am văzut un documentar foarte bine realizat pe TVR Cultural, un canal care din punctul meu de vedere, transmite nişte informaţii foarte importante atât pentru minte cât şi pentru suflet.

Documentarul de azi era despre celebrul Transsiberian , iar partea frumoasă e că a fost realizat de o mână de francezi, aşa că am împuşcat 2 iepuri dintr-o lovitură-o expoziţie a acestui colos rusesc într-o manieră originală în limba franceză.

Ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei a dat ordinul să fie construită o cale ferată de asemenea anvergură, fiind conştientizat de către cei din jurul său, că o astfel de de construcţie ar fi un liant între graniţele imperiului pentru prima dată. Construcţia a început în anul 1891, sub conducerea ţarului Nicolae al II-lea şi a fost finalizată în 1916.

Călătoria începe în gara Iaroslav din Moscova şi se termină în gara Vladivostok. Durata unei asemenea voiaj este de 7 zile şi 6 nopţi, iar pentru cei care nu ştiu se traversează prin 8 fusuri orare, dar ora după care se ghidează conductorul acestui tren este cea a Moscovei.

Cred că nu se înţelege complexitatea unei drum, decât în momentul în care este prezentată şi partea de vizual. Să vezi taigaua cum rămâne în urma ta, să priveşti simbolurile Rusiei Comuniste din gară sau să simţi în momentul în care treci prin Siberia, “urletele” celor 30 de milioane de oameni expulzaţi acolo.

Trenul are compartimente de clasa I, a II-a şi a III-a, iar în anul 1900 la Salonul din Paris a fost prezentat un prototip de lux cu vagoane de dormit, dar n-a fost cumpărat de către ruşi, datorită mândriei naţionale ce-i caracterizează atât de bine.

Un lucru important de ştiut e că ecartamentul căilor ferate ruseşti este mai mare, iar când Hitler a vrut să invadeze Rusia cu trenurile sale, n-a reuşit tocmai din această cauză.

Precum spune şi titlul, această cale ferată face cu siguranţă conexiunea între prezent şi trecut, în primul rând, pentru că reprezintă o călătorie banală pentru ruşi, iar în cazul străinilor lucrurile sunt total diferite. O călătorie de 7 zile te îndeamnă involuntar la impresii, prin urmare nu puţini au fost cei care au scris în urma acestui drum ce pare interminabil.

Într-o scriere a lui Jules Verne despre Transsiberian, îl întreabă pe interlocutorul lui”Blaise, suntem departe de Montmartre”, iar răspunsul sună în felul următor “Suntem la 7 zile distanţă.”

Mi se pare că această călătorie poate fi pusă şi pe seama răbdării omeneşti şi cred că este cu singuranţă o lecţie de astâmpărare a nerăbdării, mai ales pentru cei ca şi mine.

Poftiţi în tren!