În luna ianuarie a anului trecut, eram foarte sigură că masteratul meu se va desfăşura într-o altă parte decât mult-iubitul oraş – Oradea. Acest deziderat nu era cauzat de faptul că desconsideram facultatea pe care urma s-o termin sau aveam nemulţumiri legate de profesori. Din contră, cred că specializarea pe care am urmat-o, anume “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene” şi-a pus amprenta asupra mea. Atât de mult, încât mi-am dorit să fiu un profesionist în domeniu.

Aşa că am început să caut fel de fel de masterate care să-mi poată îndeplini expectanţele academice. Mi-am dorit tare mult să studiez într-o altă limbă, tocmai pentru a nu pierde exerciţiul lingvistic şi pentru a fi în ton cu specificul urmat. Paşii mi s-au oprit la un moment dat în dreptul site-ului http://euro.ubbcluj.ro/ . Aşa am aflat eu mai multe informaţii despre masteratul în limba franceză “Studii Politice Europene Comparate”, organizat în cotutelă cu Universitatea Paris – Est Marne la Vallée.

Dar până să vă povestesc mai multe despre ce am făcut aici în 2 semestre, am să vă zic ce înseamnă să ai un vis. În anul 2009, îmi depăşeam marea frică faţă de tuneluri, călătorind pentru prima dată cu trenul, în direcţia Cluj-Napoca. Eram forţată de decizia majorităţii să aleg acest mijloc de transport pentru a participa la Olimpiada Naţională de Istorie. Nu mai fusesem în Cluj de prin clasa a III-a, când o doamnă pasăre ce şedea cocoţată pe statuia lui Mihai Viteazul şi-a lăsat “avuţiile” tocmai în capul meu.

Aşa că aveam o dublă reticenţă: să umblu toată ziua cu umbrelă şi câte lanterne să-mi pun la mine pentru a întâmpina întunericul din cele 4 tuneluri. Din fericire, Clujul mi-a oferit nişte surprize de zile mari: am stat pentru prima dată într-un internat şi-a fost chiar OK, obţinusem nota 8.50 la olimpiadă şi mă puteam întoarce acasă destul de onorabil şi…vizitasem ceea ce urma să fie punctul de cotitură al vieţii mele.

Într-o zi, având pauză de la învăţat, am purces eu spre Str. Emanuel de Martonne unde ştiam că se află Facultatea de Studii Europene. Am intrat sfioasă pe uşă, m-am îndreptat către avizier şi apoi cu o cvasi-frică am urcat scările. Mă temeam eu că va veni cineva la un moment dat şi mă va întreba ce caut acolo. N-a fost aşa, drept pentru care mi-am continuat traseul. Am ajuns la etajul 1 în faţa unei săli de curs şi mi-am spus hotărâtă “Fie ce-o fi, dar eu am să ajung să studiez aici!”.

Am plecat teribil de încântată de acolo şi m-am întors acasă. I-am zis mamei de planurile mele, dar m-a adus cu picioarele pe pământ. Nu prea aveam eu cum să studiez în Cluj. Aşa că mi-am pus marele vis într-un sertăraş al memoriei pentru momentul în care voi putea face acest lucru.

Anul trecut a fost marcat de clipa decisivă. Ştiam că masteratul nu presupune ore de dimineaţă, prin urmare voi putea munci şi în felul acesta am să fiu eu pe propriile picioruşe în Cluj. După ce iniţial, mă băteau gândurile să merg în Bucureşti, am renunţat la idee din pricina distanţei. Şi iacătă că am luat decizia cea bună.

În vara lui 2012 am susţinut examenul de admitere care era bazat pe un proiect de cercetare şi un interviu cu comisia de specialitate. Având în vedere că luasem nota maximă la interviu, mă puteam pregăti cum se cuvine pentru toamnă.

Urma să-mi găsesc un loc de muncă, să mă mut în cămin, să-mi fac prieteni noi şi s-o iau practic de la 0. N-a fost deloc uşor, dar a meritat tot efortul. Astăzi, la 8 luni după mutarea mea, pot spune că Universitatea Babeş-Bolyai, prin Facultatea de Studii Europene mi-a schimbat viaţa. M-a ţinut lipici de visul meu şi în felul acesta am învăţat ce înseamnă să fii independent. Am avut ocazia să practic limba franceză, care-mi este atât de dragă, să învăţ de la profesori cu adevărat pregătiţi, să particip la conferinţe şi evenimente, să cunosc oameni impresionanţi din domeniu şi mai ales m-am dus pe drumul meu.

Ştiam că vreau performanţă şi asta am primit. Masteratul de “Studii Politice Europene Comparate” mi-a pus la dispoziţie următoarele facilităţi:

• O majoritate de cadre didactice de la universităţi franceze;
• Burse oferite de către Ambasada Franţei;
• O diplomă din partea statului român şi una din partea statului francez:
• Posibilitatea de a realiza o disertaţie în cotutelă;
• Contactul cu persoane din sectorul intreprinderilor şi agenţiilor francofone;
• Participarea la simpozioane cu lucrări în limba franceză;
• Colegi veniţi din alte ţări, prin programul Erasmus Mundus MITRA;
• Un cadru multicultural, orientat către interacţiunea dintre profesori şi studenţi.

Mai mult de atât, am avut materii cu adevărat interesante precum: Etică şi politică în Europa, Norme şi societate, Politică internaţională, Multiculturalism în Franţa, Politici ecologice, Instituţii şi întreprinderi francofone în Europa, iar lista poate continua. Dacă în primul semestru, ne-am concentrat mai mult pe partea economică, în semestrul II atenţia s-a mutat pe componenta politico-culturală.

Am apreciat faptul că în acest semestru am primit mai multe lucrări de realizat pe ceea ce am înţeles noi la cursuri. În prezent lucrez la un text argumentativ despre (in)capacitatea oamenilor de a-şi face propriile legi, un expozeu despre cartea “Lettre sur la tolérence” şi un eseu despre ideea lui Rémi Brague – “L’Europe est une culture”.

Aşadar, viaţa mea la Universitatea Babeş-Bolyai e departe de a fi plictisitoare, monotonă sau incertă.

P.S. Prin intermediul acestei facultăţi am avut ocazia de a-l cunoaşte pe scriitorul Pascal Bruckner, al cărui interviu acordat îl găsiţi aici.